Psihoterapeut Mariana Ionica

      Psihoterapeut Mariana Ionica

              Psihoterapie, consiliere si dezvoltare personala

CUM SA TE VINDECI CU O POVESTE

" Odata ca niciodata am fost eu, umblând prin casa ca un leu în cusca. Eram bolnava, asta era sigur, dar nu reuseam sa înteleg ce anume aveam. Nu mi se întâmplase nimic deosebit, nimic iesit din comun. Atunci ce era cu nelinistea aceea fara motiv, cu acel du-te-vino, de parca as fi cautat un lucru si nu-l gaseam, cu acea senzatie ca ceva, nu se stie ce, ma presa. Nu pricepeam nimic. 
Nu-mi mai aduc aminte cum de mi-a trecut prin minte sa inventez o poveste. Am inventat o poveste plina de personaje: erau acolo si Printesa Luminii si Printul Întunericului, care se iubeau grozav, dar, fiind din doua împaratii incompatibile, nu era chip sa-si poata uni vietile ...
Pe atunci eram înca o fetita, nu faceam parte dintre "lucratorii" din domeniul psihologiei, nu stiam nimic despre simbolism si arhetipuri, dar îmi amintesc bine emotiile pe care mi le-a trezit acea incursiune în imaginar. Basmul meu se opera în împrejurari dramatice si nu gasea nici o rezolvare: o iubire nefericita, imposibilitatea de a o împlini, imposibilitatea celor doi de a se uita unul pe altul, de a se desparti, de a se elibera ... Ce mai, o adevarata tragedie!
Era în acelasi timp o situatie destul de caraghioasa si de paradoxala: s-ar fi zis ca pentru mine, în dupa-amiaza aceea obisnuita de început de vara, sa rezolv povestea Printului Întunericului si a Printesei Luminii devenise o chestiune de viata si de moarte! Nu vedeam de ce trebuia sa-mi pese asa de tare, dar ma simteam atât de implicata în povestea cu pricina, încât am trecut prin ceasuri întregi de chinuri emotionale în cautarea unei încheieri fericite a basmului meu.
Solutia a venit când se facuse seara: o rezolvare deplina, permanenta, care îi lasa pe toti linistiti la locul lor, bine aranjati în noua lor pozitie. Iar eu, cu sufletul împacat al celui care a
dus la bun sfârsit cine stie ce fapta eroica, m-am dus în pace la culcare.
Experienta s-ar fi încheiat probabil aici, fara sa-mi lase altceva decât amintirea vaga a unui raptus de "nebunie fabulatorie", daca nu s-ar fi întâmplat ca în zilele urmatoare sa am nenumarate intuitii de tot felul, dintre cele mai rodnice! O sumedenie de probleme marunte, pe care le lasasem sa se adune fiindca oricât m-as fi gândit nu vedeam nici o solutie, îsi gaseau acum pe neasteptate raspunsul, iar raspunsul era atât de simplu si de firesc, încât ma uimea ca nu ma gândisem la el mai înainte.
Oare ce mi se întâmplase? Raspunsurile, solutiile, ideile "geniale" nu-mi veneau ca rod al unor reflectii îndelungate si laborioase, ci ca strafulgerari de intuitie. La momentul respectiv
n-am facut altceva decât sa retin ce se întâmplase, promitându-mi sa repet eventual experimentul, daca ar mai fi fost nevoie.
Prima mea aplicare terapeutica a tehnicii inventarii unui basm a avut loc multi, foarte multi ani dupa aceea. La data respectiva lucram dej a de ceva vreme în domeniul medicine psihosomatice. Tratamentul tulburarilor psihosomatice prin psihoterapie era munca mea de toate zilele. Dar când un prieten apropiat s-a îmbolnavit m-am trezit cu mâinile legate: ca profesionist, vedeam limpede componentele simbolice ale tulburarilor de care suferea, însa data fiind relatia noastra de prietenie, nu puteam sa intervin personal ca psihoterapeut, iar situatia lui fizica se înrautatea de la o zi la alta ...
Asa ca am încercat, aproape fara sperante, "metoda basmului": i-am sugerat sa inventeze pe loc o poveste, cum îi venea în clipa aceea, urmând sa vorbim despre ea mai târziu.
Lucrul absolut uluitor era ca povestea lui continea o perfecta transpunere în imagini a mecanismului fizic prin care se manifesta boala! Trebuie sa subliniez ca prietenul în cauza nu avea nici un fel de cunostinte de medicina sau de psihologie, fiind exclusa asadar din partea lui orice intentie de a introduce elemente ad-hoc. Inventase un basm si nimic mai mult. Nu vedea nici o legatura între basm si boala de care suferea sau cu viata lui, în general (cum nu vazusem nici eu, în dupa-amiaza aceea de vara, nici o legatura între mine însami si Printesa Luminii sau Cavalerul Întunericului!)
Aspectul cel mai fascinant al metodei fabulatiei este ca permite accesul la abisuri de "cunostinte necunoscute", ca sa le spun asa. Inventând un basm, dam chip (si glas) unor procese interioare profunde, care în viata de fiecare zi ramân ascunse constiintei noastre; si totusi, o parte din noi stie ...
Cu prilejul acela (prin intermediul basmului inventat de prietenul meu) am putut observa ca "rezolvarea basmului", adica scoaterea acestuia din starea de impas în care se opera initial si basmul prietenului meu, avea efecte directe si asupra functionarii organismului. În cazul sau nu se produsese doar acel fenomen de "stimulare a intuitiei" cu efecte pozitive asupra situatiei psihologice si relationale în general, ci se petrecuse si un fenomen de stimulare a proceselor de autovindecare, dat fiind ca era vorba de o maladie fizica aflata în curs.
De la aceasta descoperire si pâna la introducerea fabulatiei printre tehnicile mele de terapie psihosomatica, pasul a fost scurt si firesc, iar în anii care au urmat i-am putut verifica tot timpul eficacitatea "

PAOLA SANTAGOSTINO - Cum sa te vindeci cu o poveste

Blog Stats

  • Total posts(22)
  • Total comments(12)

Forgot your password?