Psihoterapeut Mariana Ionica

      Psihoterapeut Mariana Ionica

              Psihoterapie, consiliere si dezvoltare personala

DESPRE MAME, TATI, SI COPII

 

 “A fi părinte” este unul dintre cele mai dificile roluri pe care şi le poate asuma cineva într-o viaţă de om. Avem toate şansele să devenim părinţi buni atunci când ne dorim cu adevărat un copil, când suntem suficient de maturi din punct de vedere emoţional, când ştim ce înseamnă un copil si ce schimbări va aduce în viaţa noastră, când cunoaştem ce nevoi are un copil şi suntem pregătiţi să i le asigurăm. Şi, mai ales, avem toate şansele să devenim părinţi buni atunci când suntem pregătiţi să renunţăm măcar în parte la noi, la Ego-ul nostru, la propriile noastre plăceri şi nevoi.  Pentru că da, copilul care va veni va trebui să devină centrul preocupărilor şi noul centru al lumii, în jurul căruia viaţa va gravita de acum înainte, cel puţin pentru o perioadă de timp.

 

Un copil înseamnă o lumină în vieţile noastre, un dar divin şi o mângâiere. Dar în egală măsură el ar trebui să însemne şi responsabilitate asumată. Pentru cei care îşi doresc un copil care să le umple vieţile de lumină şi se consideră şi pregătiţi să-şi asume responsabilitatea creşterii lui, poate că ar fi de folos să afle câte ceva despre importanţa climatului afectiv în perioada celor nouă luni de viaţă intrauterină.  

 

Prin iubire sau prin respingere, mama modelează clipă de clipă viaţa afectivă a copilului care se va naşte. Şi asta pentru că fiecare experienţă emoţională a mamei este simţită şi trăită la fel de intens şi de  către copil. Iubire, bucurie, încredere, linişte, calm, veselie, sau dimpotrivă ură, tristeţe, nervozitate, frică, dezamăgire, neîncredere, tot, dat absolut tot ce înseamnă experienţă trăită a mamei, reverberează şi se întipăreşte cumva în conştiinţa prelogică, afectivă, a viitorului copil, se fixează în memoria senzorială şi constituie fundamentul modului în care, mai târziu, acesta va interpreta propriile experienţe de viaţă.

 

Cumva, şi toate cercetările pun în evidenţă asta, fătul descifrează stările afective ale mamei şi simte dacă este iubit…. sau nu.  Aşa se face că atitudinea pozitivă, plină de iubire a mamei faţă de copilul din pântecele său, permite o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a acestuia din toate punctele de vedere, în timp ce respingerea de către mamă, poate duce la: decesul copilului la naştere, greutate redusă, existenţa şi persistenţa în viaţa de mai târziu a alergiilor de tot felul, a insecurităţii emoţionale, a permanentei temeri că va fi abandonat, toate acestea reuşind să-l transforme într-o persoană înalt dependentă emoţional.

 

Prin corpul mamei, copilul are primul contact şi intră în relaţie cu lumea. Uneori el resimte uterul matern ca fiind un loc deloc prietenos,(acesta fiind un posibil efect al alcoolului, medicamentelor sau drogurilor consumate de mamă, sau şi mai rău, ca rezultat al avorturilor ). O tentativă de avort făcută asupra copilului, va fi resimţită profund traumatic de către acesta, şi va fi stocată în straturile profunde ale amintirilor, la nivel inconştient, corporal, făcându-l să devină anxios,  mereu tensionat, temandu-se tot timpul să nu se piardă pe sine sau pe cei dragi. Dacă mama îşi reprimă fie şi numai parţial maternitatea, copilul, pentru a nu fi nevoit să suporte o atât de mare durere psihică, poate alege să întrerupă legăturile emoţionale cu ea, şi asta încă din viaţa intrauterină. Ulterior, aceşti copii vor ajunge să se confrunte cu diverse tulburări psihologice, cum ar fi atacuri de panică, fobii, probleme de comunicare. Uneori în viaţa de adulţi îşi vor aminti în vis agresiunea făcută asupra lor de fiinţa cea mai dragă, pe cînd chiar nu puteau să se apere singuri, şi când probabil că au fost totuşi apăraţi: de catre Îngeri şi de catre Dumnezeu.    

 

Tatăl are şi el partea lui de influenţă asupra dezvoltării ulterioare a copilului, oarecum indirectă. El este responsabil de asigurarea unui climat liniştit, securizant, plin de iubire şi protecţie pentru viitoarea mamă. Dacă efectul atitudinii şi comportamentelor soţului este acela că viitoarea mamă se simte iubită, fericită, împlinită şi completă, sau dimpotrivă, nesigură şi ameninţată, asta va avea consecinţe certe asupra viitorului copil. Şi asta pentru că emoţiile mamei se transferă, aşa cum am văzut deja, direct asupra copilului. Aşa se intâmplă cu certurile între părinţi care provoacă copilului aflat în pântece tahicardie, sau cu sentimentele de teamă ale mamei care pot provoca reducerea oxigenului care ajunge la copil.

 

Imediat după naştere, copilul ia contact pentru prima dată cu mediul exterior, un mediu străin pentru el, şi are nevoie de foarte multă atenţie din partea mamei. Şi de şi mai multă iubire. Pentru copil totul este nou, el nu are cu ce să compare ceea ce trăieşte, senzaţiile care îl inundă, şi asta pentru că….este prima dată când simte şi trăieşte orice. El părăseşte prin naştere un loc cunoscut,  calm şi securizant şi este aruncat într-o lume despre care nu cunoaşte nimic. Totul în jur se schimbă cu rapiditate, iar lumea copilului îşi pierde coerenţa şi continuitatea. Dacă acum el va reuşi să se simtă protejat şi încrezător în relaţia pe care o are cu mama sa, va dezvolta un sentiment de încredere şi faţă de lume.

 

 Concluzionând, trebuie reţinut că, în timp ce emoţiile pozitive ale mamei ajută la o dezvoltare ulterioară armonioasă a copilului, emoţiile negative şi ostilitatea au efecte precum: reducerea dezvoltării cognitive, afectare psihologică multiplă, infecţii repetate ale căilor respiratorii, slabe rezultate şcolare, mai târziu agresivitate, delincvenţă, consum de droguri şi chiar tentative de suicid. Copiii doriţi, aşteptaţi cu iubire, au întotdeauna o dezvoltare cognitivă şi emoţională superioară celor care reprezintă pentru părinţii lor mai degrabă un accident nedorit. Şi chiar dacă, orbiţi şi apăsaţi de propriile erori şi păcate, uneori nu mai reuşim să vedem lumina împrăştiată cu atâta  generozitate de copii, asta nu înseamnă că ei nu continuă să ne lumineze viaţa şi sufletele. Suntem chemaţi, actuali şi viitori, şi chiar cei poate niciodată părinţi, să ocrotim şi să protejăm cu iubire şi înţelepciune copiii, expresia purităţii şi a nevinovăţiei.      

 

Blog Stats

  • Total posts(22)
  • Total comments(12)

Forgot your password?