Psihoterapeut Mariana Ionica

      Psihoterapeut Mariana Ionica

              Psihoterapie, consiliere si dezvoltare personala

FREUD SI TEORIILE DESPRE STRUCTURA APARATULUI PSIHIC

Sigmund Freud, parintele psihanalizei, este cel care elaboreaza principiile psihologiei dinamice a personalitatii , concepand  ,,aparatul psihic” ca pe un intreg structural. Referitor la aceasta alcatuire a aparatului psihic ca un intreg structural el a elaborat doua “topici”, doua variante:

Prima topica freudiana distinge ca elemente alcatuitoare ale aparatului psihic trei instante, si anume: inconstientul, preconstientul si constientul. Intre aceste trei instante alcatuitoare impulsurile circula pe verticala, ascendent sau descendent: miscarea descendenta se exprima in reprimari si refulari, iar cea ascendenta in deplasari si sublimari, rolul esential revenindu-i inconstientului.   

Inconstientul contine pulsiuni care se comporta ca niste adevarate ,,fiinte vii”. El este sediul instinctelor sexuale care ,,clocotesc” si care au ca si ratiune de a exista ,,descarcarea” si “consumarea”, adica reducerea tensiunii si procurarea placerii. Acesta ,,descarcare” se face totusi respectand anumite reguli si norme de comportament social. Descoperirea obiectului capabil sa duca la consumarea pulsiunilor nu garanteaza si producerea consumarii ca atare, dimpotriva, satisfacerea acestor pulsiuni poate fi amanata sau chiar respinsa de catre constiinta. In virtutea acestui fapt, Freud considera ca inconstientul functioneaza dupa ,,principiul placerii”, privit de el ca fiind un principiu fundamental al vietii

Constientul, este doar ,,spectator”, el observa si permite sau, dimpotriva, nu permite satisfacerea pulsiunilor inconstientului. El nu are nici un  rol in adaptarea individului la solicitarile mediului , ci are doar rolul de “a cerne”, de a suprima, de a refula, de a trimite inapoi in inconstient acele pulsiuni care incearca sa iasa la suprafata, sau de a le permite sa faca acest lucru. Constiinta actioneaza dupa ,,principiul realitatii”, principiu care presupune gandirea, rezolvarea problemelor, a diverselor situatii problematice aparute prin stabilirea si aplicarea unor planuri concrete  de actiune.

Preconstientul este un fel de ,,statie de tranzit”, unde tendintele provenind din inconstient sau din constient poposesc temporar inainte de a trece in structurile opuse fiecarora dintre ele.                          

Atata vreme cat intre aceste trei instante exista un echilibru, viata psihica a individului este normala. Cand insa intervin dezechilibre sau distorsiuni, modelele de interactiune se modifica, tinzand spre patologic. Instinctele sexuale nesatisfacute sunt refulate, si sunt astfel transmise din nou in inconstient. Odata refulate ele insa nu dispar, ci actioneaza cu mai multa forta asupra individului pentru a fi satisfacute. Cu cat conflictul dintre libido (intelegand prin libido energia pulsiunilor sexuale) si constiinta este mai mare, cu atat instinctele refulate cauta alte cai de a se satisface. Astfel, satisfacerea apare sub forma asa-numitelor acte ratate , sub forma visului, sub forma starilor nevrotice. Dupa opinia lui Freud actele ratate, visele si nevrozele au la baza aparitiei lor o cauza de natura sexuala. In felul acesta, Freud ajunge la acreditarea unei simbolistici sexuale a viselor, magistral ilustrata in lucrarea sa “Interpretarea viselor”.

Perturbarile de comportament, ca forme de manifestare a inconstientului, pot fi intalnite atat la adulti cat si la copii. In acest context este de mentionat referirea pe care Freud o face la “complexul lui Oedip” conform caruia copilul mic manifesta un puternic atasament sexual fata de parintele de sex opus dublat de resimtirea aparitiei unei rivalitati fata de parintele de acelasi sex.

Freud explica de asemenea multe dintre fenomenele vietii sociale umane prin recurgerea la  sexualitate. Astfel, dupa Freud, sunt situatii in care arta, literatura, religia, morala nu sunt altceva decat manifestari ale sexualitatii, in urma unui adevarat proces de sublimare al instinctelor sexuale care renunta la placerea partiala pe care le-o poate produce satisfacerea lor, inlocuind aceasta placere printr-un alt scop care nu se mai revendica din  sexualitate.

Freud a introdus o metoda psihoterapeutica cu adevarat revolutionara, prin care se incearca reinstaurea echilibrului aparatului psihic si readucerea acestuia inapoi la starea de normalitate, este vorba despre psihanaliza. Psihanaliza clasica lucreaza prin readucerea in constiinta bolnavului a unor elemente psihice percepute ca fiind profund patogene in vederea dizolvarii si inlaturarii raului provocat. Partea decisiva a demersului psihanalitic consta in recrearea vechilor conflicte, de asemenea maniera incat sa se reuseasca determinarea bolnavului sa se comporte asa cum s-a comportat la data primei lor aparitii, punand insa de data aceasta in miscare toate fortele psihice disponibile pentru ca solutia sa fie una diferita. Pacientul este rugat sa comunice tot ceea ce-i trece prin minte, neselectiv, chiar si lucruri si fapte considerate neimportante cu referire la problema in cauza, i se cere sa-si readuca in memorie absolut totul, atat faptele pozitive, dezirabile, placute, laudabile, ci si pe cele considerate ca fiind triviale, murdare si degradante, printr-un exercitiu de profunda onestitate.Freud insusi spune, referitor la acest aspect:”…Toate cele uitate fusesera intr-o oarecare masura neplacute, fie socante, fie dureroase sau rusinoase pentru standardele personalitatii afectate. Se impunea de la sine concluzia ca tocmai de aceea fusesera uitate , adica nu ramasesera constiente. Pentru a le constientiza din nou, trebuia sa cheltuim efort propriu, pentru a-l presa si a-l constrange(1) Se incearca astfel scoaterea la iveala a sufletului framantat si chinuit al pacientului pentru a fi disecat si analizat fara nici o rezerva si fara nici o retinere. Ideile spontane ale pacientului reprezinta pentru psihanalist ‘’minereul din care el va extrage metalul pretios ‘’.

Cea de-a doua topica freudiana (dupa 1920) se refera la personalitate si, de data asta Freud identifica ca elemente alcatuitoare ale structurii aparatului psihic, Sinele (Se), Eul si Supraeul (das Es", das "Ich", das "Uber-Ich" )

Freud descrie ca intre aceste 3 instante psihice, Sine, Eu si Supraeu, exista  raporturi dinamice si structurale deosebit de complexe: “ Am recunoscut tot mai clar ca evenimentele istoriei omenirii, interactiunile dintre natura omului, dezvoltarea culturii si acele precipitate ale trairilor primordiale drept al caror reprezentant cauta sa se evidentieze religia, sunt numai oglindirea conflictelor dinamice dintre Eu, Se, si Supraeu, pe care psihanaliza le studiaza la individ, aceleasi procese, repetate pe o scena mai mare”(2)                                                                        

Sinele este zona arhaica, care cupride tot ceea ce este ereditar, dat la nastere, si in special instinctele, care isi afla in acest sine expresia psihica. Sinele este  echivalentul inconstientului din clasificarea corespunzatoare primei topici, este sediul instinctelor, acestea reprezentand sursa primara a energiei psihice.

 Eul este o portiune a sinelui care sub influenta lumii exterioare, a mediului inconjurator sufera o dezvoltare speciala, in sensul ca din simplu receptor si protector in raport cu stimulii, devine un intermediar intre sine si lumea exterioara. Eul este responsabil de miscarile voluntare cu rol in autoconservare.

Supraeul este o structura speciala existenta tot in perimetrul eului, prin intermediul caruia se produce o prelungire a influentei parintilor si, prin intermediul acestora,  o influenta a mediului social. Freud spunea: “Supraeul este mostenitorul complexului Oedip si reprezentantul standardelor etice ale omului(3)

Dintre aceste trei instante, cea mai importanta , dupa Freud, este cea reprezentata de catre Eu, intrucat functionarea Eului trebuie sa satisfaca simultan cerintele Sinelui, Supraeului si realitatii inconjuratoare. Eul indeplineste astfel trei mari categorii de  functii.

-fata de realitatea exterioara ( pe care o percepe, inmagazineaza experientele prin  memorare, invata din experiente si transforma lumea externa in avantajul sau, sau cel putin actioneaza in aceasta directie )

-fata de sine (controleaza instinctele, decide asupra satisfacerii, amanarii sau suprimarii lor, tinde spre obtinerea placerii in conformitate cu ‘’ principiul realitatii’’ )

-fata de supraeu (relevata prin aceea ca trebuie sa tina seama de cadrul etico-moral pe care Supraeul,  ca reprezentant al standardelor etice, valori si idealuri traditionale, il impune.          

Incepand cu 1923 Freud defineste Eul Ideal, care, spre deosebire de Eul insemnand omul asa cum este, reprezinta omul asa cum ar trebui sa fie, modelat de o cenzura morala puternica.                 

Referitor la importanta celor doua topici descrise mai sus, Freud insusi spunea: “Este totusi corect sa spun ca de la stabilirea celor doua feluri de pulsiuni (Eros si pulsiunea mortii) si descompunerea personalitatii in Eu, Spraeu si Se (1923) nu am mai avut contributii hotaratoare la psihanaliza, iar ceea ce am scris mai tarziu ar fi putut fi omis fara pagube(4)  Profesorul I. Manzat, cu referire la mutatiile produse de teoriile si contributia lui Freud in psihologie spune : " Este hiperbolica afirmatia americanului C.A. Mace (1967) care sustine ca tranzitia de la psihologia prefreudiana la cea freudiana este de ordinul marilor mutatii geologice. S-a emis si ideea de « rasturnare copernicana » si s-a spus ca fiecare volum semnat de Freud a zguduit lumea " (5)    

                                                                                                                                   

___________________

(1)  Sigmund Freud, Autobiografie (1925), Opere vol 16 (Viata mea si psihanaliza) ed. Trei, p 150,

(2)   Sigmund Freud, post-scriptum(1935) la Autobiografie, Opere vol 16 (Viata mea si psihanaliza) ed. Trei, p 203

(3))  Sigmund Freud, Autobiografie (1925), Opere vol 16 (Viata mea si psihanaliza) ed. Trei, p 186,

(4) )   Sigmund Freud, post-scriptum(1935) la Autobiografie, Opere vol 16 (Viata mea si psihanaliza) ed. Trei, p 202

(5) I. Manzat, Istoria Universala a Psihologiei –istoria moderna si contemporana, ed 1994, pag 64  

 

Blog Stats

  • Total posts(22)
  • Total comments(12)

Forgot your password?